Doamna Alina Mungiu Pippidi și-a construit reputația de a fi un foarte vocal comentator politic. Nu întotdeauna obiectiv. Relația cu adevărul, a doamnei Mungiu Pippidi, e una cel puțin bizară. Adevărul nu se bazează pe informații obiective, pe fapte, ci e un produs manufacturat, convenabil, un exercițiu de prestidigitație, în care, cu virtuozitate, sunt extrase unele informații, omise cele care stânjenesc, ascunse cele care deranjează. Doamna Mungiu Pippidi nu se străduiește să fie onestă, ci eficientă. Atunci când are de susținut o cauză, nu se lasă incomodată de fapte, de adevăr.
O recentă demonstrație este și un text publicat recent pe site-ul organizației pe care o păstorește, România curată. Doamna Mungiu laudă CEDO pentru ceva ce nu există, doar fiindcă asta servește demonstrației. Ce e de demonstrat? În cazul acesta, că judecătoarea Camelia Bogdan este o „victimă a sistemului”. Din nou, bizara relație cu adevărul devie evidentă. Întreaga demonstrație la care se opintește doamna Mungiu Pippidi e frauduloasă, pentru că, din nou, ignoră faptele.
În articol, doamna Mungiu susține că CEDO „a anulat suspendarea, găsind că procesul a fost neechitabil”, cu referire la decizia Curții în cazul judecătoarei Camelia Bogdan. Dincolo de grosolănia minciunii, pentru că CEDO nu a anulat nimic,doamna Mungiu Pippidi se face că uită complet de orice altceva a spus Curtea.
Pentru că, în esență, CEDO a desființat majoritatea cererilor Cameliei Bogdan, respingându-le pe bandă rulantă, inclusiv partea care privește afectarea reputației profesionale, cea pe care acum Alina Mungiu-Pippidi se străduiește să o ridice în slăvi, fără pic de jenă.
CEDO nu a anulat sancțiunea primită de Camelia Bogdan, iar hotărârea ÎCCJ rămâne în picioare. CEDO nu a criticat în niciun fel decizia Înaltei Curți privind sancțiunea definitivă a Cameliei Bogdan, ci doar faptul că aceasta nu a putut contesta suspendarea din funcție pe durata procedurii de excludere. De altfel, o minimă informare și un dram de obiectivitate ne-ar aminti de o decizie a CCR care spune exact același lucru, într-un caz relativ asemănător, și care a dus la schimbarea legislației. Dar, evident, unii oameni nu pot valida aceste decizii ale CCR, ordinul pe unitate fiind ca instituția să fie înjurată la fiecare pas.
Pentru că, de fapt, despre asta este vorba. Hotărârea CEDO, în cazul Cameliei Bogdan, este publică, ce se spune acolo e clar pentru toată lumea. Dar Camelia Bogdan poate fi, încă o dată, utilă. Mici intervenții cosmetice asupra adevărului, obișnuitele omisiuni și puțină mobilizare retorică. Multă mobilizare retorică. Și avem încă un atac la CCR, încă un prilej de a plânge de grija justiției, încă o ocazie de a regurgita eternul discurs despre lupta împotriva corupției. Lupta împotriva corupției care justifică abuzul, încălcările regulilor statului de drept, care îngăduie stranii inteferențe ale serviciilor secrete în actul de jutiție. O seamă de lucruri care nu o stânjenesc, se vede treaba, pe doamna Mungiu Pippidi.
Iar dacă despre luptă împotrva corupției e vorba, poate ar trebui revizitată și relația cu adevărul. Pentru că adevărul manufacturat este o formă de fraudă.
